"O sa fie bine, o sa vezi" imi spui tu privind prin mine, fara sa ai habar de ceva.
Well, allow me sa-ti zic "Shut the f*ck up!". De fapt, nici macar nu-mi permite. O sa am o satisfactie mai mare daca ti-o spun imprevizibil.
Urasc sa mi se spuna ca va fi bine. De fapt, nici nu ma intereseaza daca VA FI bine in conditiile in care acum NU este bine.
N-am fost niciodata omul viitorului, de aceea, inevitabila intrebare pe care don'soarele de la HR o pun la un interviu "Cum va vedeti peste 5 ani?" mi se pare penibila si ma face sa izbucnesc intr-un ras isteric.
De cele mai multe ori am fost tentata sa raspund sincer "peste cateva saptamani ma vad in locul tau toanto, tinand un interviu de calitate".... in fine, asta face parte din frustrarile de moment...sa trecem la cele de lunga durata...
Asa cum spuneam inainte sa ma pierd in atatea detalii inutile (fapt care dovedeste ca tot ce scriu e la prima mana), spuneam ca nu sunt omul viitorului. Eu traiesc in prezent, imi doresc in prezent, rad, plang, injur in prezent, nu stau sa analizez...as pierde idei, sentimente, clipe prea multe.
Insa, daca ceva nu este bine si mie imi vine sa urlu, sa plang, sa arunc cu ceva, de ce pana corbului trebuie sa vii tu sa-mi spui ca va fi bine? Inca nu ai inteles ca pe mine acum ma doare? Te astepti sa zambesc acum doar pentru ca peste zile, saptamani, luni, ani va trece?

Declar oficial ca urasc aceasta reclama!!! Ma zgarie pe creieri!

Astazi nu am avut chef de mine. M-am saturat de mine. Aceeasi ochi obositi, treziti mult prea devreme, acelasi stil, acelasi miros, aceeasi coafura. Nu intelegi ca m-am saturat?


Azi nu vreau sa ma vad. Azi nu vreau sa merg cu mine pe strada. Azi nici nu vreau sa-mi aud glasul.


Azi....m-am decis sa ma deghizez in tine. Da.


Am iesit din apartamentul tau, ti-am salutat vecinii care s-au uitat mirati dupa tine, am cumparat un ziar de la chioscul din colt si...un croissant ordinar. Stiu, stiu, tu nu mananci croissante dar azi ai vrut sa incerci unul. Nu e nimic rau in a incerca. Nu?


Apoi ti-am purtat pasii pe malurile Senei. Hai tu, ca stiam ca pe acolo iti place sa te plimbi, vezi ca am grija de dorintele tale? Nu te teme, azi vei avea o zi frumoasa.



Te-ai intalnit, rand pe rand, cu oameni atat de frumosi! Pentru inceput te-ai intalnit cu un grup de copii care au inceput sa se joace in jurul tau, se alergau, se ascundeau de dupa tine, apoi apareau cu zambetul atat de larg incat te bufnea si pe tine rasul.

Apoi ai intalnit un cuplu de indragostiti, ce te-a rugat frumos sa le faci o poza, sa le ramana amintire. Oare ce amintire mai frumoasa exista decat aceea ce o porti in suflet pentru totdeauna? Hai tu, nu-ti mai pune atatea intrebari, nu mai cauta raspunsuri, doar fa-le oamenilor o poza, ce tot filosofezi atat?

Au fost si cativa barbati care s-au oprit si te-au privit admirativ. Dar tu ai trecut mai departe. Nu ai timp de frivolitati.

Un copil stirb a trecut pe langa tine, te-a privit si s-a oprit. Apoi ti-a prin mana in manuta lui fragila. Te-ai coborat la inaltimea lui, ca sa vorbiti de la egal la egal si l-ai privit in ochisorii caprui.
- "Cine esti tu?" te-a intrebat.
- "Sunt X."
- "Nu, nu tu. Tu cea de dupa masca"
- ......
- "Hai spune-mi. Cine esti tu?"
- "Eu....eu nu stiu cine sunt."

M-am ridicat si am plecat. Cu capul plecat. Nu am mai fost "tu" din acel moment. Am luat-o la fuga catre casa ta, am ocolit cu privirea vecinii, sperand ca nu o sa ma vada, am intrat in casa si m-am privit in oglinda.
Eram eu, aceeasi privire, acelasi stil, aceeasi coafura.
Atunci, daca eu sunt aici, tu unde ai disparut?

Cause I'm a sucker for romance...pentru ca imi plac lucrurile pe care altii le catalogheaza stupide si exagerate.

Da. Imparte cu mine marul pe care il ai iar eu voi imparti cu tine zambetul meu.

Da. Hai sa mancam micul dejun din aceesi farfurie, cocotati in varful patului.

Da.