Reporterul: Cum este sa castigi aceasta cursa?
Eu: Nu stiu. Eu am pierdut.
28 octombrie 2009
Publicat de Pantomima la 09:34 0 comentarii
21 octombrie 2009
Daca ai apucat sa citesti tot ce am scris aici si chiar daca ai citit 1-2 posturi si apoi te-ai plictisit, cu siguranta ai observat ca mai tot timpul imi este dor de cineva.
Acest "cineva" nu este o singura persoana. Acest "cineva" este uneori un el din trecut. Alteori este o prietena draga. Din cand in cand este vorba de un el din prezent sau un el din dorintele mele.
Acest "cineva" sunt si eu uneori.
Adesea imi este dor de bunica, bunica draga cu mainile mirosind a lapte Doina. Bunica mea radea cu ochii. In coltul ochilor avea cateva riduri de expresie care o faceau atat de frumoasa cand ma privea si-mi mangaia chipul. Ce mica era bunica mea. Si ce suflet mare incapea in trupul cel mic....
Mi-e dor si de oameni care imi sunt aproape si de cei care nu mai sunt. Imi este dor de cei pe care ii vad zilnic si de cei pe care ii vad foarte rar.
Insa cel mai dor imi este de ceea ce doresc.
Publicat de Pantomima la 14:24 0 comentarii
20 octombrie 2009
19 octombrie 2009
16 octombrie 2009
"O corabie esti, ratacind val de val...insa nu stiu daca vrei, sa te legi de un mal....
Mi-e teama ca intr-o zi, de toate voi fugi...Nu ma iubi, te rog!"
Imi place melodia, imi plac versurile.
Imi plac versurile pentru ca mai am un dram de romantism in mine. Stiu, ai incercat sa-l ucizi. Ai ratat. Inca mai incerci.
De aceea ai devenit, oficial, cea mai enervanta cunostinta a mea.
Publicat de Pantomima la 15:53 0 comentarii
15 octombrie 2009
14 octombrie 2009
Cand ploua imi doresc mai multe decat pot recunoaste. Insa eu stiu ce-mi doresc. Sa-i spun?
Publicat de Pantomima la 20:50 0 comentarii
06 octombrie 2009
Imi plac mainile.
Imi plac mainile puternice.
Imi plac mainile puternice, care stiu sa mangaie.
Imi plac mainile puternice, care stiu sa mangaie chipul.
Imi plac mainile puternice, care stiu sa mangaie chipul unui copil.
Imi plac mainile puternice, care stiu sa mangaie chipul unui copil, al nimanui.
Publicat de Pantomima la 21:18 0 comentarii
Perfect pictures in an imperfect world...
ClumsyMe behind PerfectMe. MiniMe behind SuperMe. Sighs and questions behind a nice red curtain of claps and laughts. Question marks on the road.
Publicat de Pantomima la 08:24 0 comentarii
03 octombrie 2009
Cineva mi-a spus odata ca sunt o vipera. I-am raspuns ca nu este adevarat....clinc-clinc....
Publicat de Pantomima la 10:33 0 comentarii
02 octombrie 2009
Gargarita prietenei mele se misca pe aceste acorduri. De aceea nu pot asculta decat cu lacrimi in ochi...
Publicat de Pantomima la 15:07 0 comentarii
“Do we need distance to get close?”
De ce avem impresia ca daca luam pauza intr-o relatie lucrurile o sa se imbunatateasca de la sine? Cu ce ne ajuta distanta? Doar ca sa vedem daca ne este dor unul de altul? Dorul asta poate sa fie un dor fals, confundat cu obisnuinta si dependenta. Nu trebuie sa iubesti pe cineva atat de mult, dar alaturi de care ai trait ani de zile ca apoi, lipsa lui/a ei sa nu-ti provoace acest "dor". Poate doar te-ai obisnuit sa gasesti mancarea facuta si incalzita sau primita sub nas, poate te-ai obisnuit sa aduni ciorapii aruncati prin toata casa, poate pentru ca la intretinere sunteti trecuti 2.
Dar daca incercam aceasta "despartire" de nenumarate ori? Se cumuleaza dorul asta intr-un dor mareeeeeee in care gasesti toate raspunsurile?
Publicat de Pantomima la 08:25 0 comentarii
01 octombrie 2009
"It takes two to tango" but sometimes it takes a lifetime to even hear the music....
Si totusi, cand simti primele acorduri trebuie cumva sa rememorezi in minte pasii pentru a nu gresi ceva? Nu este de ajuns doar sa te misti? Dar daca nu stii pasii? Dar daca niciunul dintre voi nu stie pasii? Dar daca....
Si totusi....daca esti rational, unde mai este vibratia? Unde mai este senzualitatea? Unde mai este nebunia?
El face un pas in fata, ea face un pas in spate, apoi unul lateral, impreuna. Atunci isi zambesc. Ea face un pas in spate, el o urmeaza. Un pas gresit, un pic de stapanire de sine, o privire si tangoul poate continua, fara ca spectatorii sa-si dea seama de greseala. Dar numai daca pasul urmator este facut de EI.
“Life is like Tango... sad, sensual, sexy, violent and quiet.”
Oare ei s-au iubit?
Publicat de Pantomima la 19:18 0 comentarii