Inima mea e o inima proasta. Si trista. Si proasta.
Inima mea are patru camarute si doarme tot pe bancuta in frig, a nimanui....
De aia e proasta. Si de aia e trista. Si se pierde usor tocmai pentru ca nu stie incotro sa o ia.
Pe strada pustie, in intuneric, picuri mari lovesc asfaltul...iar inima mea se uita in dreapta, se uita in stanga si ... nimic. Niciun sunet, nimeni nu striga dupa ea, nimeni nu o ghideaza asa ca face ce stie mai bine....o ia din stalp in stalp....macar sa doara, decat nimic.
25 septembrie 2012
Publicat de Pantomima la 20:48
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu