Reprezentatie virtuala

Este ceasul 21:15 si cativa ani peste.....Sunt obosita. Abia acum mi-am permis sa spun asta....

In ultima vreme n-am dormit, am visat. Am visat la unicorni, la pitici, la basme cu Feti-Frumosi si am visat ca ma iubeste. Stii ce "asurzitor" este sa auzi "te iubesc" si apoi.....sa nu mai auzi nimic? Nimic, pur si simplu nimic.
Nici inima care mai ieri iti pocnea in tample, nici pe ea nu o mai auzi, s-a facut mica, e stinghera, nu stie ce sa mai faca acum, ieri zambea, astazi ma intreaba pe mine: eu a cui sunt?

Nu stiu - ii raspund. Ai ramas pe drumul lung dintre mine si el....si nici el si nici eu nu te mai vrem....

Mi se inchid ochii....acum trebuie sa reinvat sa merg cu ei inchisi. Pentru ca nu mai am zambete de vazut....

Mi-e dor sa ma intrebe "ma mai iubesti?"..... si sa-l intreb razand "tze fatzi?"....

Si sa-mi raspunda "da" si sa-i spun "bine"...