Reprezentatie virtuala

"Nu-i nicio problema, se sterge!"

Dumnezeul Bun sau Dumnezeul Rau s-a jucat nitel cu mine si m-a ales sa lucrez intr-o corporatie. Initial am lucrat undeva in camp. Suna sinistru, arata sinistru. Trezitul mult prea de dimineata ca sa prinzi bus-ul care sa te duca prin camp la locul de munca - horror- apoi putinele variante in care puteai sa iei masa - horror -au fost compensate prin faptul ca nu aveam sefi prin preajma. Sefii munceau in sedii situate central, ultra-central etc. Un lucru e cert: sefii nu muncesc in camp.
Data viitoare vreau sa ma angajez ca sef.
Dar se pare ca acestia s-au prins ca viata pe camp isi are doza ei de libertate si s-au hotarat sa ne ciobaneasca intr-un sediu mareeeeeeeee mareeeeeeeeee si civilizat. Si fara geamuri care sa se deschida. Sa nu-ti vina idei.
Odata cu aducerea noastra la civilizatie am descoperit ca mancarea nu are toata acelasi gust ca la cantina din camp si nici nu este excesiv de scumpa si proasta ca la fast-foodul cu pretentii de la parterul firmei din camp. Si am descoperit ca mai exista si magazine. Cool. Sa exploram zic!
Dar ne, ne, ne..... nu este chiar asa.
Cantina de pe camp ne-a simtit lipsa asa ca a decis sa ne urmeze si sa-si deschida o filiala in cladirea noastra. Si au marit si preturile ca doar suntem la oras, nu?
Fast-foodul cu pretentii a fost inlocuit cu un altul, identic.
Si mai avem un restaurant, da, un restaurant deschis de curand. Am zis ca ne-a pus Cel de Sus mana pe burti si le-a blagostovit cu bunatati variate.
Eh, eu sunt omul care acorda mai multe sanse sau niciuna. De data asta am acordat mai multe. Am ignorat faptul ca asteptam cate 1 - 1 1/2 ore ca sa primim comanda. Am ignorat si fumul de tigara care te invaluia misterios asa incat iti dadeai seama unde este persoana cu care luai masa doar in momentul in care incepea sa vorbeasca. Mi-am dezvoltat auzul foarte bine, vazul mi-a slabit nitel.
Si preturile care s-au marit dupa o perioada in care au vazut ei ca si-au format un vad de corporatisti hamesiti si satui de sandwichuri de la tonomat.
Dar azi, azi.....sanse mele s-au terminat.
Am iesit 4 persoane la masa, a durat cam 15-20 minute pana am primit meniurile. Apoi am mai asteptat 1 ora ca sa vina comanda. Desigur, este complicat sa "retii" ce ai notat in carnetel si comanda mea a fost inteleasa gresit. Dar mi se pare normal sa confunzi porcul cu puiul. Amandoi au creierul cat ospatarul.
Apoi ospatarul a decis sa "spread" niste carbonara pe colega mea. Si nu a spus decat "Nu-i nicio problema, se sterge!". Si dus a fost.
Aaaaaaaaaaa....poate s-a dus dupa scuze. Nu le-a gasit.
Dar cred ca am fost intr-o zi extraordinar de buna in care nu aveam starea de bitchy la mine. Nu m-am putut revolta decat prin a nu lasa niciun leu bacsis si a-mi promite ca nu mai calc pe acolo.
Nene Iancule, sa ne traiasca badaranii...