06 ianuarie 2010

Am un frate. Sau cel putin asa mi-au spus ai mei cand eram mica si au venit acasa cu o mogaldeata oracaitoare si cu care, in timp, am inceput sa impart dulciurile, jucariile, pumnii. Pedepsele nu le imparteam. Alea erau ale mele. Nu conta ca tot eu eram aia plina de vanatai. Cred ca de fraiera ca stateam sau poate eram foarte logica de mica si m-am abtinut sa dau cate o dos de palma caci ar fi fost ultima.
Sa ne intoarcem. Caci divaghez mult, asa cum imi este obisnuinta.
So, care ar fi problema ca am un frate? Niciuna in esenta decat ca fratele asta am impresia ca nu a crescut, nu s-a maturizat nici macar un pic, inca traieste in lumea lui in care este nucleul, buricul, miezul. Iar noi, ceilalti, muritorii de rand ar trebui sa multumim Divinitatii ca ne este permis sa-l avem prin preajma.
Drept urmare, este data de 6 ianuarie 2010. Frati-miu asta nu a dat niciun semn de viata amarat, sa ureze un banal dar apreciat "La multi ani" sau macar sa arunce un neconventional: "ce faci bah sormeo?".
Frati-miu, sa-mi dai toate ciocolatile si bomboanele inapoi. Ca tare prost ai crescut.

0 comentarii: