Urasc momentul in care realizez ca incep sa traiesc din amintiri pentru ca in rest....totul este blank, este pauza, este liniste. Si ce imi ramane de facut in momentele astea?
Amintirile....
Mirosul lui pe pielea ta, sarutul lui pe buzele tale, cuvintele, nerabdarea, dorinta, nebunia.....si toate cuprinse in amintiri. Pentru ca el nu este langa tine, el nu te atinge pe tine, el nu-ti vorbeste, el are rabdare, el si-a pierdut dorinta, el e calm....
Insa EL.....el nu rupe firul asta ce ne leaga, poate pentru ca nu stie cum, poate pentru ca este confortabil sa stie ca exista cineva la capatul lui, cineva care se trezeste cu gandul la el, care isi bea cafeaua cautand in ea gustul buzelor lui, care il poarta in suflet, care asculta melodiile "lor", care revine zilnic la locul de intalnire al "lor" in care singuratatea este asurzitoare....
Si tacerea este un raspuns dar eu nu sunt omul care sa merite ASA un raspuns....pentru ca eu nu mi-am tainuit iubirea, i-am strigat-o, i-am daruit-o......
De mi-ar vorbi.....oare as vrea sa aud ce are de spus?
29 ianuarie 2013
Publicat de Pantomima la 23:19
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu