Reprezentatie virtuala

Sunt, de fapt, asa cum nu multi ma stiu. Nu sunt rea, fara suflet, asa cum multi ma cred. Din contra, mi-as dori sa pot fi asa, sa pot spune "nu", sa pot pleca fara a intoarce capul, sa traiesc numai cu gandul la viitor.
Eu sunt omul care tine enorm la amintirile lui; omul care nu uita micile detalii, omul care iarta atat de usor doar pentru ca, la un moment dat a fost fericit, chiar si printre atatea minciuni.
Azi mi-am amintit de El. El care nu stia decat sa minta si sa insele. Atunci, eu de ce am avut momente in care am zambit alaturi de el? Atunci eu de ce pastrez in suflet clipe a caror siguranta nu o am?
Am pastrat de la El esarfa galbena pe care o dorise verde, am pastrat videoclipul melodiei "Gianna Nanini - Sei nellánima", am pastrat cuvintele din "Biagio Antonacci - Se Io, Se Lei" atunci cand nu a stiut altfel sa-mi spuna ca pleaca si ca nu a fost niciodata al meu.
Iar eu am ramas in drum, in acordurile "Volevo solo dirti che-Antonacci" iar esarfa galbena inca mai poarta mirosul fin al intrebarilor fara raspuns.
Si au trecut ani si oameni peste noi si totusi....doar de El imi este dor, dintre toti.