Cateodata iti scriu fara sa apas enter. Pur si simplu ma eliberez. Este ca si cum ti-as spune tie. Efectul este acelasi. Ori ca-i dau delete, ori ca ti-as spune tie, e acelasi lucru. Asa ca prefer sa apas eu tasta care sterge fiecare cuvant, fiecare imbratisare, fiecare minciuna. 

Astazi ti-am "sters" ca imi este dor. N-as putea sa spun exact de ce imi este dor pentru ca sunt constienta ca nu am trait nimic real. Ar insemna sa spun ca imi este dor de o minciuna? 

Da, singura minciuna pe care am acceptat-o cu bratele si sufletul deschis.

Simt un gol in stomac, un gol in suflet, un nod in gat, simt cum ma rup in bucati.

Iti amintesti cum imi spuneai ca te rupi in bucati in lipsa mea? Cand a fost asta? Ah, atunci cand imi spuneai ca ma iubesti. Demult, tare demult.

De ce credeam ca astazi o sa spui mai multe? Doar pentru simplu fapt ca este ziua mea? Ai fost sec. Asa cum m-ai lasat pe mine, seaca, cu gustul asta metalic in mine, de rece, de otel.

De ce ma incapatanez sa cred ca NU esti in stare de atata raceala? De ce iti gasesc scuze? De ce?

Parca De ce? a devenit parte din mine. Coexistam, ne intrepatrundem. Si apoi ma lasa singura sa-mi gasesc raspunsurile.

De ziua ta o sa-ti urez tot binele din lume, toata iubirea si toata fericirea. Pe care eu nu voi putea sa ti le ofer niciodata. Si o voi face din inima, din inima aia care te-a....te-a asteptat.

Prostule!!!

Verific de cateva ori pe zi sa vad cand intri pe Whatsapp. Si tu taci. Sunt deja 4 zile de cand taci si o sa mai treaca multe.

De fapt, am gresit.

Este: Proasto!

Este incredibil. 

Este imposibil sa te inteleg si asta nu pentru ca nu as incerca. Ba chiar iti caut scuze plauzibile in fata mea. Imposibil. 

Tu si tu sunteti doua persoane complet paralele. NU pot a intelege cum imi scrii ca abia astepti sa ma tii in brate si sa-mi spui cat de mult dor ti-a fost ca acum....acum cand ai ocazia (pentru ca am facut tot ce mi-a stat in putere sa-ti ofer ocazia) tu esti rece si indiferent. 

Si stii ce este "amuzant" in acest moment? Ca am ales ca in ultima seara petrecuta aici sa fiu disponibila, sa ma poti vedea chiar si un moment iar tu...nu esti. Asa ca stau in casa, beau o cafea rece si ma intreb ce este cu mine?, unde sunt eu?, de unde mai am resurse sa sper ca ceea ce imi spui este de fapt adevarul si nu ceea ce faci, sau mai bine spus nu faci.

Ai sunat. Cobor. Si iar ma plec in fata ta :(