Nom, nom, nom....Intr-o seara viscolita.

Sunt invidioasa dom'le.

Sunt invidioasa pe bloggeri care pot scrie mult. Asa, cat sa curpinda o pagina. Sa scrolluiesti si sa ai ce citi toata ziua. Nu conteaza daca e bun sau prost. Nu pe asta sunt invidioasa.
Eu nu sunt in stare sa scriu prea mult. La un moment dat ma plictisesc. Plus ca TREBUIE sa scriu in momentul in care imi vine ideea, altfel....la gara taica! Nu pentru ca as uita ce am gandit, ci pentru ca mai tarziu, daca incerc sa-mi adun gandurile, mi se par stupide. De aceea nici nu recitesc acest blog :)

Am dese momente in care sunt entuziasmata ca incep ceva. Apoi acel ceva se sparge ca un balon de sapun (please note: cliseu).
Asa cum mi se intampla sa lucrez din andrele un fular (acum am realizat ca nu stiu cum se numeste aceasta actiune, crosetat cu siguranta nu, pentru ca folosesti andrele, nu croseta, dóhh) si sa renunt dupa primele 7-8 randuri.

Ia sa facem o introspectie sa vedem ce nu am reusit sa termin pana acum:

1. N fulare
2. 3 facultati fiecare din alt motiv si nu pentru ca nu as putea ci pentru ca mi-am pierdut scanteia pe drum
3. o cerere in casatorie, nefinalizata (unul a avut noroc, ca al de m-a luat nu a mai avut)
4. apartamentul de modernizat - cand termin o camera realizez ca deja s-a invechit
5. scoala de soferi - asta poate din cauza faptului ca sunt cu capul pe umeri si tin la cei din jurul meu
6...

M-am plictisit...

Crowds. Smell of fear. Things start to go wrong. And then you enter the stage.
Crowds start laughting. But you still smell the fear. It comes from inside, it's living in your bones, in your muscles, in your blood and brains.
You are a poor rodeo clown and that's your job.

Exista zile in care nu sunt cu mine. Pur si simplu nu sunt undeva. Niciunde.
Zile in care lucrurile facute in virtutea inertiei imi sunt bune prietene.
Zile in care asculti insa nu auzi.
Zile in care privesti insa nu vezi.
Zile care trec si nu le stii.
Astazi este ziua in care am ascultat 14 melodii cu Stefan Banica Jr., fara sa-mi dau seama.
Horror.