"Is my life like a bowl of cherries?" - probabil ca intrebarea asta nu are nicio legatura cu ceea ce voi scrie in continuare insa am auzit-o acum intr-un film si mi-a placut indeajuns de mult incat sa o notez.
....................................................................................................................................................................

In umbra a ceea ce se intampla acum in familia mea si a ceea ce s-a intamplat in trecut vin cu o intrebare simpla.
"Daca s-ar intampla sa ai o boala necrutatoare, nimicitoare, iar viata sa iti fie scurtata drastic, ai dori sa stii cat timp mai ai la dispozitie?"
Incerc sa continui cu ideile pe care le aveam inainte sa astern primele cuvinte insa imi dau seama ca imi este foarte greu. Sunt rani care nu se vindeca niciodata. Si sunt oameni pe care nu ii vei uita niciodata. Si sunt regrete ca nu ai putut sa le spui cat de mult ii iubesti. Regrete ca nu i-ai dus pentru prima si ultima oara sa vada marea, sa se umple cu mirosul ei sarat si sa-si urle durerea prin tipetele pescarusilor.
Tardiv...

Hot news: hai zat!

Am un frate. Sau cel putin asa mi-au spus ai mei cand eram mica si au venit acasa cu o mogaldeata oracaitoare si cu care, in timp, am inceput sa impart dulciurile, jucariile, pumnii. Pedepsele nu le imparteam. Alea erau ale mele. Nu conta ca tot eu eram aia plina de vanatai. Cred ca de fraiera ca stateam sau poate eram foarte logica de mica si m-am abtinut sa dau cate o dos de palma caci ar fi fost ultima.
Sa ne intoarcem. Caci divaghez mult, asa cum imi este obisnuinta.
So, care ar fi problema ca am un frate? Niciuna in esenta decat ca fratele asta am impresia ca nu a crescut, nu s-a maturizat nici macar un pic, inca traieste in lumea lui in care este nucleul, buricul, miezul. Iar noi, ceilalti, muritorii de rand ar trebui sa multumim Divinitatii ca ne este permis sa-l avem prin preajma.
Drept urmare, este data de 6 ianuarie 2010. Frati-miu asta nu a dat niciun semn de viata amarat, sa ureze un banal dar apreciat "La multi ani" sau macar sa arunce un neconventional: "ce faci bah sormeo?".
Frati-miu, sa-mi dai toate ciocolatile si bomboanele inapoi. Ca tare prost ai crescut.

Cand ai prea mult timp liber si nu stii ce sa faci cu el sezi calm pe popoul personal si gandesti. Nu as putea spune ca este un lucru bun. Cel putin pentru mine. Nu de alta dar se pare ca in ultima vreme am avut ceva timp liber la dispozitie si popoul s-a marit si plus de asta m-am gandit si la tampenii. Dar din alea profunde. Legate de mine. Nu vreau sa generalizez.
Sa continui. Gandurile mele sunt legate de relatii si de cat de usor mi-ar fi sa imi tradez relatia.
Desigur, cineva care a citit ceva psihologie sau ultimul numar din Cosmopolitan mi-ar spune ca daca imi este usor sa tradez relatia actuala inseamna ca exista ceva ce imi lipseste. Psiho-cucu, nu-mi lipseste nimic, ba chiar am mai mult decat mi-as fi dorit vreodata si mult mai mult decat primesc altele. Si totusi, de ce simt ca mi-ar fi usor?
Tu, ala de zici : "pentru ca esti o c****" iesi nitel, ia o gura de aer curat si revino!

La naiba, mi-au dat de lucru!