Cand imaginile spun mai multe decat ai putea tu , de ce sa nu le lasi ??

Licuricii ard ... si este atat de usor sa tradezi...

“Celei care minte” de Ion Minulescu


Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Over and over

Pentru ca totul este in capul meu. Si ma gandesc la asta "Over and over". N-am fost niciodata prea cerebrala, am fost si sunt omul simturilor de moment.

Stii cate tampenii am facut asa? :) Dar cine le mai contorizeaza atunci cand stii ca nu te poti schimba si nici macar nu iti doresti acest lucru?

Cele mai frumoase momente au fost cele traite pe moment, fara prea multe intrebari si fara pareri de rau.

Bobarnacele au fost luate tot atunci.

Putem alege sa nu simtim? Sa spunem “azi nu vreau sa simt nimic, azi traiesc pur si simplu!”.

Putem face asta? Sau intrebarea e “vrem sa alegem sa nu simtim?”…

Pe vremuri aveam timp sa vorbesc cu mine. Acum, parca m-as evita.

Ma intrebam ce mai fac, in general imi raspundeam ca "bine" si continuam cu discutia despre vreme pana cand simteam ca ma plictisesc.

Nu m-am mai bagat in seama de ceva timp, am uitat sa ma mai ascult, chiar si vorbind despre horoscop sau prognoza vremii asa ca azi mi-am batut obrazul. Asa prieten bun imi sunt?

M-am certat, m-am ascultat, mi-am pus intrebari, am cautat raspunsuri, am ramas in mijlocul drumului fara sa stiu sens sa dau.

Tu ce mai faci astazi?